Scrisoarea Asociatiei Romane a Bancilor din iulie 2008 era o forma protest fara precedent fata de un proiect de reglementare al BNR, prin care bancherii se declarau impotriva aplicarii unitare a restrictiilor indiferent de tipul de credit si solicitau bancii centrale o abordare diferentiata intre creditele de consum si cele ipotecare. In august, BNR a hotarat sa ignore solicitarile si sa introduca restrictiile din octombrie, obligand bancile sa modifice din nou sistemele de avizare a dosarelor de credit, iar pe clienti sa-si revada posibilitatile de a obtine un credit sau sa-si ia gandul de la un imprumut pentru casa.

In urma sedintei Consiliului de Administratie de la sfarsitul lui octombrie, BNR a considerat ca nu are motive sa revina asupra normelor, lasand sa treaca inca trei luni inainte sa o faca. De-abia la jumatatea lui ianuarie, banca centrala a constatat ca gradul de nerambursare este "sensibil mai mic" in cazul clientilor care au credite garantate cu ipoteci si a hotarat ca merita sa ia o prima decizie "pentru limitarea efectelor crizei internationale asupra economiei romanesti".

In mai putin de doi ani, din primavara lui 2007 si pana in ianuarie 2008, BNR a modificat de trei ori reglementarile dupa care bancile trebuie sa dea credite de retail. A fost intai o relaxare generoasa care le-a permis bancilor sa-si construiasca propriile norme, avizate de BNR, apoi o restrictionare care a venit sa intareasca tendinta negativa a pietei si cel mai recent o relaxare partiala. Dupa ce in 2007 a alimentat entuziasmul creditarii, in vara lui 2008 BNR a considerat ca efectele crizei externe nu vor fi suficiente pentru a tempera cresterile de 100% ale soldului creditelor ipotecare si pentru a reteza avantul pietei imobiliare. In sase luni, ritmul de crestere al ipotecarelor s-a injumatatit, la circa 50%, in conditiile in care soldul total de-abia se ridica in noiembrie 2008 la 5,25 mld. euro.